Prestaţii familiale şi prestaţii acordate în caz de accident de muncă sau boală profesională

1. Prestaţii familiale: 
1.1 Prestaţii pentru copilul aflat în îngrijire

Condiţii de acordare:

Părinţii  vor avea dreptul la prestaţii pentru copilul minor sau persoane cu handicap dacă îndeplinesc următoarele condiţii

• Îşi desfăşoară activitatea sau îşi au reşedinţa legală în Spania.

Se suspendă dreptul pentru absenţa din Spania pentru o perioadă mai mare de 90 de zile.

• au copii sub vârsta de 18 ani în întreţinere, sau au în întreţinere persoane peste 18 ani cu un grad de handicap mai mare sau egal cu 65% din capacitate ( evaluarea se face după criteriile 
• impuse de legislaţia spaniolă) şi sunt rezidenţi în Spania.
• primesc un venit anual, de orice tip, mai mic de 11,264.01 euro. Această sumă va creşte cu 15% pentru fiecare copil aflat în întreţinere începând cu al doilea copil. Persoanele care depăşesc limita de venit nu pot deveni beneficiari. Nu există limite de venit pentru copiii cu handicap.
• În cazul familiilor mari, câştigurile salariale anuale nu trebuie să depăşească 16,953.05 de euro pentru familiile cu 3 copii aflaţi în întreţinere. Această sumă creşte cu 2,745.93 de euro pentru fiecare copil aflat în întreţinere, inclusiv şi după al patrulea copil.

• Cuantumuri

  
  • Pentru copiii cu handicap cuantumul anual este de 1000 Eur, fără limite de venit.
  • Pentru persoanele peste 18 ani dependente de familie,  cu un handicap mai mare de 65% din capacitate,   cuantumul anual este de 4171 Eur.

  Documente necesare cetăţenilor români cu rezidenţa în Spania pentru a beneficia de prestaţii pentru copii:

  Cerere tip care se poate descărca de pe pagina web a I.N.S.S. - www.seg-social.es
  Acte de rezidenţă ale părinţilor
  N.I.E.- Numărul de identificare ce se acordă străinilor din SpaniaAdeverinţe de venit

  După caz : Hotărârea de divorţ şi documentul care atestă părintele desemnat drept este reprezentant legal al copilului după divorţ
  Certificate de handicap

  2. Prestaţii în caz de accident de muncă şi boală profesională

  De la data de 1 mai 2010 România aplică următoarele regulamente în domeniul securităţii sociale a lucrătorilor migranţi:

  • Regulamentul (CE) nr.883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială;
  • Regulamentul (CE) nr.987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr.883/2004.

  Pentru aplicarea prevederilor Regulamentelor europene în domeniul accidente de muncă şi boli profesionale în România, prin Decizia nr.112 din 1 aprilie 2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 335 din 27 mai 2009), au fost desemnate:

  1. Instituţii competente: Casele teritoriale de pensii - compartimentele accidente de muncă şi boli profesionale pentru indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă determinată de accidente de muncă şi boli profesionale şi prestaţiile în natură în caz de accident de muncă şi boală profesională.

  2. Organism de legătură: Casa Naţională de pensii publice - Direcţia generală accidente de muncă şi boli profesionale pentru indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă determinată de accidente de muncă şi boli profesionale şi prestaţiile în natură în caz de accident de muncă şi boală profesională.

  
  

  Tipurile de prestaţii acordate în caz de accident de muncă şi boală profesională sunt:

  • prestaţii în natură - acordate de către instituţia statului de reşedinţă/şedere temporară/detaşare, în numele şi pe cheltuiala instituţiei competente, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică;
  • prestaţii în bani - acordate de instituţia competentă.

  Pentru a beneficia de prestaţii în statul de reşedinţă/şedere temporară/detaşare din Uniunea Europeană, pe seama asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale din România, lucrătorul migrant român trebuie să îndeplinească următoarele condiţii

  • să fie asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale în România, conform prevederilor legii nr. 346/2002 republicată;
  • să deţină un Document portabil A1 - „Certificat privind legislaţia în materie de securitate socială care se aplică titularului" eliberat de Direcţia Relaţii Internaţionale din Casa Naţională de Pensii Publice.

  În plus, lucrătorul migrant român care figurează înregistrat cu un accident de muncă sau o boală profesională în România, în cazul în care şi care îşi schimbă reşedinţa/locul de şedere temporară, sau este detaşat în alt stat membru al Uniunii Europene trebuie să deţină un Document portabil DA1 - „Document care atestă dreptul de a primi asistenţă medicală în cadrul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale" eliberat de Direcţia generală accidente de muncă şi boli profesionale din Casa Naţională de Pensii Publice. Deţinătorul acestui document este obligat să se înregistreze la instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere temporară.

  Schimbul de informaţii şi decontarea cheltuielilor se face între instituţiile competente din statele membre ale Uniunii Europene prin intermediul formularelor europene.

  
  

  3. Ajutorul de deces, atunci când decesul survine sau când beneficiarul îşi are reşedinţa într - un alt stat membru decât statul membru competent

  În cazul în care persoana asigurată sau un membru al familiei sale decedează într - un alt stat membru decât statul membru competent, decesul se consideră a fi survenit în statul membru competent.

  Instituţia competentă (instituţia căreia îi revine sarcina să acorde ajutorul de deces) este obligată să acorde ajutorul de deces, care se plăteşte în temeiul legislaţiei pe care o aplică, chiar dacă beneficiarul îşi are reşedinţa într - un alt stat membru decât statul membru competent.

  Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul în care decesul este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale.

  Solicitantul aflat pe teritoriul altui stat membru decât cel în care se află instituţia competentă poate adresa cererea de acordare a prestaţiei:

  a)    instituţiei de la locul de şedere

  b)    instituţiei competente

  În România, instituţia competentă în acordarea ajutorului de deces, în cazul persoanelor stabilite pe teritoriul altor state membre este casa teritorială/sectorială de pensii.

  Potrivit legislaţiei române în vigoare, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul decesului asiguratului sau pensionarului, ajutorul de deces se achită unei singure persoane, care dovedeşte cu documente că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz:

  • Soţul supravieţuitor;
  • Copilul;
  • Părintele;
  • Tutorele;
  • Curatorul;
  • Oricare altă persoană.

  De asemenea, asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie care nu era asigurat sau pensionar la data decesului.

  Se consideră membru de familie, potrivit legii menţionate anterior:

  a) soţul;

  b) copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, precum şi copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menţionate;

  c) părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi.

  
  

  În România, ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces.

  Acordarea ajutorului de deces nu este condiţionată de realizarea unui anumit stagiu de cotizare.

  
  

  În cazul în care cererea de acordare a ajutorului de deces se depune la instituţia de la locul de şedere, solicitantul completează şi depune la instituţia menţionată formularul E 124, intitulat „Cerere pentru acordarea ajutorului de deces", împreună cu documentele justificative prevăzute de legislaţia română în vigoare şi anume:

  • certificatul de deces;
  • actul de identitate al solicitanţilor;
  • acte de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu persoana decedată sau, după caz, actul care atestă calitatea de tutore, curator, mandatar;
  • dovada că solicitantul a suportat cheltuielile ocazionate de deces;
  • actul medical emis sau vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care se atestă boala care l - a făcut inapt şi data ivirii acesteia, în cazul copilului inapt în vârstă de peste 18 ani, dacă este cazul;
  • adeverinţă care să certifice că, la data decesului, membrul de familie cu vârsta cuprinsă între 18 şi 26 de ani urma o formă de învăţământ organizată potrivit legii, dacă este cazul.

  Instituţia de la locul de şedere va transmite formularul şi documentele menţionate mai sus instituţiei competente din România (casa teritorială/sectorială de pensii).

  sursa> ajutordeacasa